Sindromul Asperger și includerea în societate: Interviu cu Miguel Aulló || AESTHESIS – O poveste captivantă despre diferență și acceptare

Jornada denumită „Provocări pentru o viață de calitate cu echitate pentru persoanele cu (dis)capacități” a avut colaborarea diferiților profesioniști și utilizatori, având ca scop formularea de propuneri pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități. Pentru aceasta, proiectul se desfășoară sub motto-ul „Madrid fără bariere, dizabilitate și incluziune socială”. Jornada „Provocări pentru o viață de calitate cu echitate pentru persoanele cu (dis)capacitate” Unul dintre subiectele abordate în cadrul conferinței, în special de către Miguel Aulló Durán, se referă la sindromul Asperger și diferitele dificultăți pe care le întâmpină persoanele care suferă de această afecțiune. Aceasta este o problemă încadrată în tulburările din spectrul autist și se caracterizează prin dificultăți în domeniile interacțiunii sociale și comunicării, precum și prin prezența intereselor restrânse. Un alt aspect evidențiat în cadrul conferinței a făcut referire la lipsa resurselor pentru diferiți utilizatori; o lipsă care este mai evidentă în populația adultă. De aceea, diferite asociații precum Fundația Ángel Rivière și-au extins intervențiile către aceste persoane. Mai concret, această fundație are ca scop furnizarea unei asistențe integrate persoanelor cu sindromul Asperger și altor tulburări din spectrul autist. De asemenea, se ocupă de oferirea unui serviciu multidisciplinar și individualizat pentru a contribui la bunăstarea și îmbunătățirea calității vieții utilizatorilor. Intervenția lui Miguel Aulló Durán Miguel Aulló Durán, utilizator și psiholog în cadrul Fundației Ángel Rivière, începe prezentarea sa evidențiind necesitatea evaluării importanței atingerii unei educații incluzive. De asemenea, subliniază importanța implicării active a familiilor, fiind agenți mobilizatori care luptă împotriva lipsei mari de informații și resurse. Din experiența personală, Miguel relatează că a fost diagnosticat cu sindromul Asperger la vârsta de 18 ani. De asemenea, descrie o luptă constantă din cauza lipsei de resurse, „cel mai dificil era găsirea de instrumente, dar datorită diferitelor asociații, acum putem participa la astfel de conferințe și vorbi”, afirmă Miguel. Pe de altă parte, face o mențiune specială la dificultățile cel mai des întâlnite de persoanele care suferă de această problemă, evidențiind obstacolele întâmpinate în stabilirea de legături personale și relații de prietenie. Limitări în intervenții Referindu-se la intervențiile realizate în domeniul educațional, exprimă o critică față de acestea afirmând că aceste intervenții nu ar trebui să aibă loc doar în săli de clasă, ci ar trebui să cuprindă și alte spații precum curtea școlii, un loc deosebit de vulnerabil la situațiile de hărțuire școlară. Un alt aspect abordat în cadrul intervenției face referire la golul resimțit după terminarea școlii, unde are loc o scădere semnificativă a intervențiilor și resurselor. Un exemplu în acest sens este procentul redus de persoane cu o problemă similară care reușesc să acceseze universitatea. Astfel, Miguel aduce în discuție o intervenție insuficientă a majorității asociațiilor, deoarece acțiunile se concentrează pe primele etape ale dezvoltării. „Ce se întâmplă cu adulții? Aceasta este ceea ce se abordează în asociații precum Ángel Rivière, astfel încât acești oameni să nu fie într-o situație de abandon”, comentează Miguel. Vorbind despre necesitatea eliminării prejudecăților existente și a situațiilor de excludere menținute în diferite contexte, subliniază importanța unei lupte pentru atingerea egalității. Astfel, Miguel își încheie intervenția afirmând că obiectivul final constă în conștientizarea necesității de a avea elevi diferiți în sălile de clasă pentru a obține un mediu egalitar și inclusiv. Interviu cu Miguel Aulló Durán Cum este experiența ta în fundație? „Ei bine, sunt puțin timp acolo și sincer sunt foarte mulțumit că au apelat la mine și la colaborarea mea. Sunt foarte mândru să pot lucra acolo, deoarece sunt și utilizator”. În plus, în intervenția ta ai menționat că ești fondator. „Tatăl meu este unul dintre fondatorii asociației, iar eu sunt utilizator, beneficiez de serviciile fundației, dar lucrez și în cadrul fundației. Mi s-a oferit ocazia să lucrez acolo ca psiholog”. Aceasta este incluziunea despre care am vorbit? „Da, dar fundația are un aspect interesant: lucrează pentru incluziunea adulților cu sindromul Asperger, deoarece nu există resurse pentru adulți. Cred că doar Fundația Ángel Rivière din Comunitatea Madrid lucrează cu aceste persoane. În fundație luptăm cei 23 de membri ai familiilor noastre pentru a promova proiectul de viață independentă, ceea ce ne dorim și, mai presus de toate, pentru a oferi aceleași șanse și aceleași drepturi tuturor oamenilor „. De obicei, când se vorbește despre sindromul Asperger sau astfel de probleme, atenția se concentrează foarte mult pe populația copiilor. „Există un pustiu pentru populația adultă, nu doar pentru cei cu sindromul Asperger, ci și pentru alte dizabilități. De obicei, persoanele cu o dizabilitate mai severă sunt instituționalizate, dar ce facem cu persoanele mai puțin afectate pentru a le putea integra în societate și pentru a le oferi o incluziune cât mai mare? O persoană cu dizabilități ajunge la 18 ani și… ce resurse îi oferim? Ce proiecte îi oferim acestei persoane în funcție de nevoile sale pentru a se putea integra profesional într-un anumit loc? Acestea sunt întrebările pe care ni le punem în fiecare zi în cadrul fundației ”. Din ceea ce ai povestit în intervenția ta și din ce extragem din acest interviu, observăm că există multe limite pentru populația adultă. „Da, există numeroase limite. Este