Spune-mi că nu este acesta unul din lucrurile la care te gândești atunci când cineva îți vorbește de basme, povești sau filme romantice: „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…“. Acesta pare să fie mesajul ultim, cel la care aspirăm cu toții – pentru care suntem capabili de compromisuri și reinterpretări și schimbări absolute și renunțări supreme și așteptări eterne – în speranța că ni se va întâmpla și nouă un astfel de sfârșit. Însă, cel mai adesea, oamenii par să uite că sfârșitul unei povești nu spune mare lucru despre începutul și conținutul poveștii – nu vorbește despre context, despre durere, despre eșec, obstacole și dezamăgiri, despre răutate și îndoială și frică, nici despre curaj și determinare și efort, nu spune nimic despre personaje și…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Sabina Strugariu
