La un nivel metafizic, actul de a ierta te eliberează din închisoarea existenţei relative. A ierta înseamnă a nu mai respinge polul opus, ci a-l accepta, a admite că realitatea are şi o latură întunecată necesară în economia întregului. Polul opus, care e judecat şi respins, nu dispare din realitate, ci continuă să te urmărească exact ca propria ta umbră. El are are și o altă funcţie: te ajută să faci curăţenie în inima ta. Poate nu crezi, dar el este prietenul tău deghizat, cel care bate disperat la uşa ta, în speranţa că îl vei primi înăuntru. Polii opuşii când reuşeşti să-i integrezi, fac să explodeze înlănţuirea dualităţii şi separării şi te invită într-o lume nouă, aceea a absolutului. Unificarea polarităţilor naşte interesantul paradox al eliberatului în viaţă…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.laviniabratu.ro
Autor: Lavinia Bratu
