Influența condițiilor meteorologice asupra stării de spirit este o idee care a persistat de-a lungul timpului, dar această influență se produce într-adevăr? Ce efecte poate avea asupra oamenilor? De decenii există o suspiciune cu privire la influența vremii asupra stării de spirit a persoanelor, motiv pentru care se vorbește despre „vreme bună” și „vreme rea”. Rezultatele diverselor cercetări par să confirme această presupunere. De asemenea, această influență nu se produce doar asupra stării de spirit, ci și asupra comportamentului individului. Prin aceste cercetări s-a constatat că factorii climatici legați cel mai mult de schimbări emoționale și comportamentale sunt temperatura, lumina solară, vântul și precipitațiile. Acești factori pot provoca apatie, oboseală, probleme de anxietate, etc. Aceste rezultate susțin că schimbările bruște de umiditate și temperatură ar putea provoca perturbări în sistemul nervos, generând o vulnerabilitate crescută la semnele depresive. În plus, problemele de sănătate generală și prezența patologiilor reduc capacitatea de adaptare a organismului, multiplicând riscul de a suferi diferite probleme de natură biologică (accidente cardiovasculare, astm, dureri de cap, dureri musculare sau articulare…) și emoțională (depresie, iritabilitate, anxietate…).
Vremea rea și depresia
Schimbările atmosferice au fost întotdeauna asociate cu variații emoționale și comportamentale. În mod particular, frigul și ploaia au fost asociate cu o stare de spirit scăzută. Această asociere este atât de răspândită încât în ultimii ani a devenit cunoscută sub numele de „Tulburare afectivă sezonieră”. În aceeași linie, s-a considerat că aceste persoane pot dezvolta o vulnerabilitate exagerată la absența luminii. Ameliorarea experimentată prin expunerea la lumina solară poate fi mediată prin creșterea nivelurilor de serotonină. Aceasta este una dintre substanțele chimice esențiale ale creierului, ale căror schimbări de nivel exercită o influență semnificativă asupra funcției creierului și asupra percepției mediului extern. De asemenea, absența luminii contribuie la creșterea producției de melatonină, o substanță implicată în producerea somnului, ceea ce ar explica o somnolență și oboseală mai mare în timpul toamnei și iernii. Astfel, scăderea nivelurilor de vitamina D datorită lipsei de lumină poate condiționa starea de spirit în aceste sezoane. Aceste date par să susțină ipoteza influenței climatice asupra stării de spirit. În plus, trebuie să luăm în considerare limitarea generată de „vremea rea”, ceea ce implică imposibilitatea de a desfășura anumite activități recreative (sport în aer liber, plimbări, etc.); această privare ar putea implica, ca o consecință indirectă, o scădere a stării de spirit.
O altă posibilă explicație a acestui fenomen face referire la implicarea diferitelor sisteme de memorie (procedurală și episodică); acestă abordare consideră schimbarea emoțională față de o variație atmosferică ca o reacție emoțională disproporționată legată de o experiență personală nerezolvată. Astfel, problema nu ar corespunde cu schimbarea atmosferică în sine, ci cu activarea experiențelor trecute asociate cu condițiile meteorologice, capabile să declanșeze răspunsuri disproporționate (anxietate, stare de spirit scăzută…).
Tulburare afectivă sezonieră (TAS)
Aceasta este o tulburare a stării de spirit care include prezența anumitor simptome specifice depresiei. De obicei, apare odată cu venirea sezonului rece, cu apariția simptomelor toamna și persistența acestora până în primăvară. Din cauza acestui fapt, această patologie este cunoscută și sub denumirea de depresie sezonieră, depresie de iarnă sau chiar tristețe în timpul iernii. În conformitate cu această concepție, acest lucru nu înseamnă că o persoană, la detectarea unor modificări punctuale în starea lor de spirit, caracteristice în sezoanele de toamnă și iarnă, suferă de această tulburare. Cu toate acestea, există câteva cazuri de persoane care prezintă o vulnerabilitate crescută pentru a dezvolta această patologie, cum ar fi persoanele care manifestă un model depresiv recurent. Cele mai comune simptome proprii acestei tulburări sunt următoarele: lipsă de energie, dezamăgire, sentimente de tristețe, pierderea interesului pentru activitățile care înainte aduceau plăcere, probleme de somn, dificultăți în gândire, concentrare sau memorie, schimbări în apetit și greutate, inactivitate, gânduri de moarte sau suicid. Deși această tulburare apare mai frecvent în lunile de toamnă și iarnă, este important de menționat că, în mod contrar, poate apărea și în primăvară și vară, cu
