De ce ne plictisim? Plictiseala – arta de a găsi frumusețe în momentele aparent nesemnificative

Toți am experimentat la un moment dat senzația de plictiseală. Escaparea de plictiseală nu este o sarcină ușoară. Există persoane care sunt mai predispuse la această afecțiune, care are ca principală consecință o tendință crescută de a cădea în depresie, dependență de droguri, izolare socială sau de a se descurca puțin în studii sau la locul de muncă. Prin urmare, descoperirea originii plictiselii ne poate ajuta să prevenim și să tratăm toate aceste efecte dăunătoare derivate de la ea. La ce ne referim exact când vorbim despre plictiseală? Modul obișnuit de a defini plictiseala în cultura occidentală este asociat cu ideea de a nu avea nimic de făcut sau de a realiza sarcini monotone. Cu toate acestea, în prezent știm că acest fenomen depășește contextul sau circumstanțele individuale. Plictiseala este o senzație subiectivă specifică conștiinței noastre. Ca atare, această senzație variază în funcție de fiecare persoană, astfel încât există persoane mult mai predispuse la neliniște decât altele. De exemplu, persoanele extrovertite, prin condiția lor, tind să fie expuse mai des la posibila lor afecțiune. Plictiseala nu este un concept închis, ci prezintă manifestări multiple și variate, care pot varia de la o stare de neliniște temporară sau tranzitorie, de caracter trecător (de exemplu, când așteptați în coada de la supermarket sau în sala de așteptare a medicului), până la a deveni o condiție de caracter existential, legată de abatere și insatisfacție față de viață. Prin urmare, senzația de plictiseală poate apărea din incapacitatea de a identifica activitățile care duc spre fericire și realizare personală. Această plictiseală existențială poate apărea uneori atunci când o persoană renunță la obiective sau vise importante în viața sa pentru interese mai practice, pentru confort sau pentru alte posesii. Acest lucru are de obicei ca rezultat ceea ce se numește plictiseală vitală. Factori care contribuie la plictiseală Plictiseala este declanșată de diferiți factori care, uneori, o determină și afectează gradul de intensitate. Printre acestea se numără: Gradul de atenție sau concentrare asupra plictiselii pe care o simți. Acest factor face ca atunci când suntem plictisiți să ne concentrăm atenția asupra acestei senzații de plictiseală, ceea ce duce la o intensificare mai mare a acestei stări. Factori emoționali. De exemplu, persoanele care au dificultăți în a-și înțelege propriile sentimente și sunt foarte obsedate de starea lor de spirit se plictisesc mai ușor. Caracteristicile personalității, deoarece, așa cum am menționat deja, există anumite caracteristici ale personalității care predispun la o suferință mai mare de la plictiseală, în timp ce alte trăsături pot acționa ca un puternic antidot împotriva plictiselii. Monotonie mentală. Uneori, plictiseala este cauzată de lipsa de interes și motivație generalizată. Această senzație de monotonie nu este întotdeauna asociată cu realizarea de sarcini plictisitoare, ci, la fel ca și plictiseala însăși, este o variabilă foarte susceptibilă la diferențele individuale și, de exemplu, pot fi persoane care chiar și cu cel mai variat loc de muncă mențin o atitudine de plictiseală și se plâng amarnic de monotonie. Percepția subiectivă a lipsei de direcție în viață. Legat de plictiseala de natură existențială, acest factor se referă la senzația de sine a individului că viața lui nu are un scop, un obiectiv sau un proiect de viață, fiind de asemenea frecventă apariția sentimentelor de vid generalizat în toate aspectele vieții. Nevoia de noutate. Acest factor este legat de trăsătura de personalitate numită căutarea senzațiilor, prin care există persoane care au nevoie de o viață mai palpitantă, plină de stimulări externe continue, de noutăți și de o varietate de emoții. Prin urmare, este obișnuit ca persoanele cu o trăsătură puternică de căutare de senzații să considere că ceea ce le oferă mediul lor nu este suficient și de aceea se plictisesc. Prin urmare, de obicei sunt persoane care au nevoie în mod constant de stimulente suplimentare pentru a atinge un nivel optim de activare. Alexitimie. Adică existența problemelor de a înțelege și descrie propriile sentimente și stări emoționale. Există, de asemenea, o tendință mai mare către plictiseală între persoanele care prezintă o inhibiție marcată a propriilor emoții și fantezii și niveluri scăzute de imaginație și gândire creativă. Ce putem face în această privință? Uneori, depășirea plictiselii necesită mult mai mult decât doar să găsești ceva de făcut. Uneori, trebuie să te oprești și să te întrebi de ce te afli în această stare, pentru a putea preveni apariția sa în viitor. Deși nu există „rețete magice” împotriva plictiselii, câteva elemente-cheie eficiente împotriva acesteia sunt: Caută-ți propria inspirație. Este vorba despre a stimula o formă de reflecție care să te îndrume să explorezi noi activități sau stimulente pe care le consideri îmbogățitoare pentru viața ta. Încearcă să faci ceva nou în cadrul rutinei tale. De exemplu, schimbă locul prânzului în timpul pauzelor de la muncă sau de la cursuri, schimbă ruta sau modul de transport pentru a ajunge în același loc în fie