Un profesor și elevul său mergeau de la un sat la altul, când dintr-odată au auzit un rugăt târziu în spatele lor. S-au întors și au văzut un tigru mare în urma lor.

Elevul era terifiat și prima dată s-a gândit să fugă, dar datorită faptului că studiase și practicase disciplina de sine, a reușit să se oprească din a fugi și a așteptat să vadă ce va face profesorul său.

„Ce să facem, maestre?” a întrebat elevul înspăimântat.

Profesorul l-a privit și i-a răspuns calm:

„Există mai multe opțiuni.

Putem umple mințile noastre cu frică paralizantă, astfel încât să nu ne putem mișca și să lăsăm tigrul să facă ce vrea cu noi.

Putem să fugim, dar tigrul ne va urmări și ne va prinde.

O altă opțiune ar fi să luptăm, dar nu este o idee bună…”

Articolul:

Pe parcursul vieții noastre, întâmpinăm diverse provocări și obstacole care ne pot face să ne simțim copleșiți și terifiați. În astfel de momente, este important să ne păstrăm calmul și să găsim soluții adecvate pentru a depăși aceste situații dificile.

Povestea unui profesor și a elevului său care au întâlnit un tigru în timpul unei plimbări prezintă o lecție valoroasă despre modul de a face față fricii și de a lua decizii înțelepte în timpul situațiilor periculoase.

Elevul, înspăimântat de prezența tigrului, simțea nevoia de a fugi cât mai departe posibil. Cu toate acestea, datorită faptului că a învățat și practicat disciplina de sine, acesta a reușit să-și tempereze impulsul și să-și păstreze calma. A ales să aștepte și să vadă ce va face profesorul său în situația respectivă.

Profesorul, înțelegând frica elevului, a răspuns cu calm și i-a prezentat opțiunile pe care le aveau. Prima opțiune era de a permite fricii să îi paralizeze, ceea ce ar fi însemnat să nu se miște și să se lase la voia sorții. A doua opțiune era să fugă, dar exista riscul de a fi urmărit și prins de tigru. În cele din urmă, profesorul a menționat și varianta luptei, indicând totuși că aceasta nu era o idee bună.

Povestea ne amintește de importanța găsirii soluțiilor potrivite în situații dificile. În fața unei amenințări, este natural să simțim emoții puternice precum frica și dorința de a fugi. Cu toate acestea, reacționând impulsiv, putem agrava situația și ne putem pune în pericol viața.

Disciplina de sine și calmul sunt abilități cheie de care avem nevoie pentru a face față provocărilor. Este important să nu ne lăsăm dominați de frică și să încercăm să găsim soluțiile potrivite pentru a rezolva problema cu care ne confruntăm.

În povestea noastră, elevul a ales să învețe de la profesorul său și să aștepte indicații, în loc să acționeze impulsiv. Acest comportament reflectă încrederea în capacitatea profesorului de a-și gestiona eficient frica și de a găsi soluții adecvate. În viața noastră, putem lua exemplele de la cei mai experimentați și învăța să ne gestionăm frica și să luăm decizii înțelepte.

Chiar dacă povestea noastră nu a dezvăluit finalul, putem presupune că elevul și profesorul au găsit o soluție pentru a scăpa de tigru într-un mod sigur și eficient. Aceasta ne amintește că există întotdeauna soluții posibile pentru problemele cu care ne confruntăm, indiferent de cât de mari și de înfricoșătoare par ele.

În concluzie, povestea profesorului și a elevului ne învață că frica și obstacolele pot fi depășite prin calm și găsirea soluțiilor adecvate. Nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de frică și să acționăm impulsiv. În schimb, trebuie să învățăm să ne gestionăm emoțiile și să căutăm soluții eficiente pentru situațiile dificile cu care ne confruntăm. Experiența și învățămintele noastre din astfel de momente ne pot ajuta să creștem și să devenim mai puternici în fața provocărilor vieții.

Intr-un mic sat din vale trăia un om care era întotdeauna fericit, amabil și binevoitor cu toți cei pe care-i întâlnea.

Acest om zâmbea mereu și avea cuvinte amabile și încurajatoare de spus, ori de câte ori era necesar. Toți cei care-l întâlneau plecau simțindu-se mai bine, mai fericiți și încântați. Oamenii știau că se pot baza pe el și îl considerau un mare prieten.

Unul dintre locuitorii satului era curios să afle care era secretul lui și cum putea fi întotdeauna atât de amabil și de de ajutor. Se întreba cum era posibil ca el să nu păstreze ranchiună față de nimeni și să fie întotdeauna fericit.

O dată, în timp ce-l întâlnea pe stradă, l-a întrebat: „Majoritatea oamenilor sunt egoiști și nemulțumiți. Nu zâmbesc la fel de des ca tine; nici nu sunt la fel de ajutători și amabili ca tine. Cum explici asta?”

Om îi zâmbi și i-a răspuns: „Când îți faci pace cu tine însuți, poți fi în pace cu ceilalți. Când te eliberezi de resentimente, invidie și mânie, poți fi fericit și liniștit. Secretul meu constă în faptul că m-am acceptat pe mine însumi și pe cei din jurul meu. Nu port ură și nu judec pe nimeni. Aleg să fiu fericit și să împărtășesc fericirea cu ceilalți.”

Acesta era secretul său – înțelegerea și acceptarea de sine, eliberarea de grijile și resentimentele care pot aduce doar suferință. În schimb, el alegea să trăiască în pace, să fie fericit și să îi ajute și pe ceilalți să simtă același lucru.

Oamenii din sat au învățat de la el că fericirea nu se găsește în obiecte materiale sau în succesul extern, ci în starea noastră interioară. Fiecare poate alege să fie fericit, indiferent de circumstanțe sau de ceea ce se întâmplă în viața sa. Acesta era un învățământ important, care i-a ajutat pe mulți să se elibereze de nemulțumire, frustrare și nefericire.

Într-o lume în care mulți sunt preocupați de bunurile materiale, de statutul social și de succesul extern, povestea acestui om fericit ne aduce aminte că cheia către fericire este înțelegerea și acceptarea de sine, eliberarea de grijile și resentimentele care ne aduc doar suferință.

Când suntem fericiți și împărtășim această fericire cu ceilalți, putem schimba lumea în jurul nostru. Putem aduce un zâmbet pe fețele oamenilor și îi putem inspira să trăiască mai bine și mai fericit.

Așadar, să învățăm din povestea acestui om fericit și să încercăm să ne facem pace cu noi înșine, să ne eliberăm de resentimente și să alegem să fim fericiti. Fericirea este în interiorul nostru și putem alege să o răspândim în jurul nostru, aducând bucurie și împlinire în viața noastră și a celor din jur. Căci, așa cum spunea și acest om înțelept: „Când îți faci pace cu tine însuți, poți fi în pace cu ceilalți.”

Swamiananda și discipolul său Ranga se plimbau pe plaja de lângă ocean. Era o zi rece și vântul sufla puternic peste ocean, ridicând valuri foarte înalte.

După ce au mers un timp, Swamiananda s-a oprit, s-a uitat la discipolul său și l-a întrebat: „La ce te face să te gândești oceanul agitat?”

„Acesta îmi amintește de mintea mea și de gândurile mele agitate și neliniștite”, a răspuns Ranga.

„Da, oceanul furtunos este ca mintea, iar valurile sunt gândurile”, a explicat Swamiananda. „Mintea este neutră ca apa. Nu este nici bună, nici rea. Vântul creează valurile, la fel ca dorințele și temerile care produc gândurile.”

„N-aș vrea să fiu pe o barcă în mijlocul oceanului, într-o furtună ca aceasta”, a spus Ranga.

„Tu ești mereu acolo, în mijlocul acestei furtuni”, a răspuns Swamiananda și a continuat: „Majoritatea oamenilor se află într-o barcă mică, în mijlocul unei furtuni, fără a ști cum să navigheze și cum să se liniștească.”

Discipolul a privit valurile înălțate și și-a dat seama că Swamiananda avea dreptate. El și-a dat seama că, pentru a se simți liniștit și împăcat, era nevoie să-și stăpânească mintea și să nu lase gândurile și emoțiile să-l controleze.

În liniștea plajei și sub soarele care strălucea pe cer, Ranga a înțeles că nu poate controla întotdeauna evenimentele din viața sa, dar poate controla felul în care reacționează la ele. A decis să își îmbrățișeze mintea agitată și să învețe să mediteze pentru a o calma și a-i aduce liniște interioară.

De atunci, Ranga a început să practice meditația zilnic și a descoperit că își putea calma mintea și să lase gândurile să se dizolve precum valurile care revin în ocean. El a învățat cum să își aducă atenția înapoi în prezent și să își controleze propria minte, în loc să fie controlat de aceasta.

În articolul nostru despre minte și ocean, am înțeles că mintea noastră are tendința de a fi agitată și neliniștită, la fel cum oceanul poate fi furtunos și plin de valuri înalte. Dar, așa cum Swamiananda ne-a învățat, putem învăța să ne stăpânim mintea și să ne aducem liniște și pace interioară.

Meditația poate fi un instrument puternic în acest sens. Prin practicarea meditației, putem învăța cum să ne observăm gândurile și emoțiile fără a ne atașa de ele. Putem învăța să fim martori neutri ai gândurilor noastre, așa cum mintea este neutră ca și apa din ocean.

În schimbul valurilor și furtunilor interioare, putem descoperi calmitatea și claritatea minții noastre. Putem găsi pacea și bucuria în mijlocul oricărei situații și putem naviga cu încredere prin provocările vieții.

Așa că, la fel ca Ranga, lasă-te inspirat de această poveste și încearcă să stăpânești mintea ta, lăsând gândurile și emoțiile să se dizolve precum valurile care revin în ocean. Descoperă puterea meditației și experimentează pacea interioară și claritatea minții tale.

Întotdeauna vei putea găsi un refugiu liniștit în mijlocul furtunilor vieții tale, dacă înveți să îți guști mintea și să navighezi cu încredere pe valurile ei. Așa că ia controlul asupra minții tale și pășește îndrăzneț în oceanul vieții!

În urmă cu mult timp, existau doi swami (călugări), care trăiau în două peșteri vecine.

Swamii își petreceau cea mai mare parte a timpului lor în meditație profundă, cu excepția momentelor în care mâncau sau erau vizitați de devotați.

Oamenii care veneau să-i viziteze îi venerau pe cei doi swami și le plăcea să asculte învățăturile și sfaturile lor. Simțeau mereu liniște și fericire în preajma lor, un sentiment care persista și după ce plecau.

Una dintre peșteri era întunecată, așa cum sunt de obicei peșterile, dar în cealaltă, uneori, exista o lumină aurie aparte care ilumina peștera. Nu era puternică, dar suficientă pentru a fi observată și pentru a ilumina peștera.

Acest fenomen al luminii îi uimea pe vizitatori, dar aceștia nu puteau ajunge la un acord cu privire la cauzele sale. Ambii swami erau destul de tăcuți marea parte a timpului și nu doreau să discute despre fenomenul luminii.

Fiind în…

Într-un tărâm îndepărtat, plin de mister și înțelepciune ancestrală, trăia un Yogi înțelept și un Discipol curios. Yogiul, cunoscut în întregul regat ca fiind stăpânul minții, avea darul de a controla și de a folosi puterea gândurilor în moduri miraculoase.

Discipolul, aflat în căutarea înțelepciunii absolute, își dorea să înțeleagă misterele din spatele acestei puteri supranaturale. Într-o zi, el se apropie de Yogi și îi cere cu smerenie să-i dezvăluie secretele acelei puteri impresionante.

Cu un zâmbet misterios, Yogiul începe să povestească despre cum gândurile noastre creează lumea înconjurătoare. El ilustrează cum fiecare gând pe care-l avem este ca o sămânță, care, atunci când este plantată cu atenție în grădina minții, crește și devine realitate.

După aceea, Yogiul îi oferă Discipolului o lecție practică. El îi spune să se concentreze pe un gând puternic, un gând de transformare și să-l păstreze în minte pentru o anumită perioadă de timp. Discipolul îl ascultă atent și încearcă să își disciplineze mintea, să o adune în jurul acestui gând puternic.

Zilele trec, iar Discipolul observă cum gândurile lui încep să prindă viață în jurul lui. Totul în jurul lui devine o prelungire a acelei intenții puternice. Înțelege că puterea gândurilor sale este responsabilă pentru această manifestare uimitoare.

Yogiul își lăuda ucenicul pentru perseverența și curajul său de a explora această putere extraordinară. Îi arată că gândurile noastre pot transforma nu doar realitatea noastră, ci și lumea întreagă. El dezvăluie secretele cum putem folosi această putere pentru a aduce în viața noastră tot ce ne dorim.

Discipolul rămâne uimit și recunoscător pentru învățăturile prețioase pe care le-a dobândit și realiză că a descoperit cheia de aur care deschide ușile cunoașterii înțelepciunii universale.

Astfel, în această poveste plină de magie și înțelepciune, puterea gândurilor este pusă în lumină. Descoperă și tu această forță uluitoare și explorează în profunzime acest dar minunat pe care îl avem cu toții – puterea de a ne crea propriul destin.

Odată, un yoghin și discipolul său au ajuns într-un oraș mare. Nu aveau bani, dar aveau nevoie de hrană și un loc unde să stea. Discipolul era sigur că vor cere de mâncare și apoi vor dormi în parc pe timp de noapte.

„Există un parc mare nu departe de aici. Putem dormi acolo în noaptea asta”, a spus discipolul.

„În aer liber?” a întrebat yoghinul.

„Da”, a răspuns discipolul.

Yoghinul a zâmbit și a spus: „Nu, în seara asta vom dormi într-un hotel și vom mânca acolo”.

Discipolul a fost uimit și a exclamat: „Nu ne permitem așa ceva!”

„Vino și așază-te lângă mine”, a spus yoghinul.

Amândoi s-au așezat pe pământ, iar yoghinul a spus: „Când îți focalizezi mintea intens asupra unui subiect, este posibil să-l faci realitate”.

Yoghinul și-a închis ochii și a început să mediteze cu concentrare deplină. După…