Miedo a Rămâne Singur sau Singură: Anuptafobia
Anuptafobia este teama irațională, persistentă și nejustificată de a rămâne singur sau singură pentru tot restul vieții. Simptomele acestei fobii includ anxietate, gânduri repetitive și catastrofice, credințe iraționale despre a rămâne singur și comportamente excesive centrate pe căutarea unui partener. Deși această teamă poate afecta orice persoană, s-a observat că este mai probabil să apară la femei în jurul vârstei de 30 de ani din cauza presiunii sociale. Dorința de a avea un partener sau de a găsi dragostea este o dorință naturală și nu trebuie confundată cu o preocupare moderată sau trecătoare. Cu toate acestea, este considerată patologică atunci când devine o obsesie care interferă în viața de zi cu zi și când scopul principal al vieții unei persoane devine acela de a nu fi singur.
Cauzele Miei de a Rămâne Singur sau Singură
Presiunea socială
Unul dintre factorii care influențează teama de a rămâne singur sau singură este idealul social al cuplului și presiunea generată de absența unui partener la unele persoane. Este încă frecvent să auzim referiri la ceasul biologic feminin, cu expresii precum „ți-a trecut vremea” sau „nu-ți mai poți permite să pierzi timpul”. Pentru unele persoane, societatea continuă să se bazeze pe o serie de valori înrădăcinate în ideea de „familie tradițională nucleară” și ideea că o viață împlinită implică căsătoria și copii. Acest lucru poate duce la asocierea statutului de singurătate cu un eșec personal.
Dependența emoțională
Un component destul de comun în anuptafobie este dependența emoțională, care poate determina relații de cuplu nesănătoase și atașament irațional față de o relație traumatizantă. Persoanele cu dependență emoțională se caracterizează prin lipsa încrederii în sine și lipsa autonomiei, fiind probabil să apară episoade de anxietate legate de despărțire și frica de singurătate. Toate acestea generează strategii de control interpersonal pentru a menține partenerul alături, cum ar fi modificarea planurilor atunci când acestea implică să nu fie împreună, căutarea atenției celuilalt pentru a nu te simți singur, manifestări impulsive de emoții… Acest lucru se datorează faptului că lipsa de valoare și nesiguranțele proprii sunt compensate prin relația de dragoste cu celălaltă persoană. Un alt factor asociat dependenței emoționale este supraprotecția părintească, deoarece autoritarismul părintesc este legat de incapacitatea de a dezvolta comportamente independente și autonome.
Atașamentul nesigur
O altă posibilă cauză a anuptafobiei, a fricii de a rămâne singur sau singură, poate fi un stil de atașament nesigur, adică persoana nu a învățat să dezvolte o bază de siguranță în sine sau în legătură cu ceilalți. Copilăria este o perioadă cheie pentru dezvoltarea personalității și a stilului nostru de a ne atașa de alte persoane, de a stabili relații cu alți oameni care se vor prelungi în viața adultă. În acest sens, trebuie menționate ca factori de risc în frica de a rămâne singur sau singură experiențe copilărești dificile cu posibile traume, absența fizică sau emoțională a părinților sau prezența relațiilor sentimentale trăite ca fiind dăunătoare sau confuze pentru persoană.
Am eu frică de a Rămâne Singur sau Singură?
Câteva dintre indicațiile care ne avertizează cu privire la teama de a rămâne singur sau singură sunt:
Planificarea sistematică și obsesivă pentru a găsi un partener, recurgând la strategii sociale și tehnologice în acest scop, cum ar fi exercitarea presiunii pentru a avea loc întâlniri sociale sau planificarea în detaliu a unei întâlniri.
Victimizarea datorită lipsei unui partener, precum și categorizarea persoanelor din jur ca „cu partener” sau „fără partener”.
Punerea la îndoială a relațiilor sentimentale în care nu există angajament, considerând că căsătoria și copiii reprezintă singura situație stabilă și sigură.
Împlinirea rapidă a unei relații cu alta sau menținerea unei relații pentru a evita singurătatea, trecând peste preferințele proprii și adoptând gusturile și opiniile celuilalt.
Supraveghere excesivă față de cealaltă persoană, încercând în mod constant să fiți în preajma ei sau, dacă acest lucru nu este posibil, sunând sau trimițând mesaje în mod constant pentru a afla vești despre ea.
Impunerea restricțiilor în sfera socială, transformând discuțiile despre cuplu sau căutarea unui partener în subiect principal de conversație.
Gânduri obsesive și recurente, precum fixarea atenției asupra cuplurilor pe stradă și gândirea despre cum au reușit să se îndrăgostească.
Frica de singurătate, experimentând un disconfort intens și anxietate sau panica.
Scăderea stimei de sine, care duce la credințe iraționale despre propria lipsă de valoare ca motiv al absenței unui partener sau despre modul în care valoarea de sine este determinată de partenerul lor.
Nesiguranță constantă cu privire la viitor, anticipând cu nervozitate posibilitatea de a trăi singur.
Dacă aveți un partener, acordarea priorității partenerului în fața oricărui alt aspect al
