Icterul la nou-născuți reprezintă o afecțiune caracterizată de îngălbenirea pielii și mucoaselor, cauzată de creșterea nivelului de bilirubină în sânge. Există două tipuri principale de icter: fiziologic și patologic. Icterul fiziologic apare la câteva zile după naștere și nu necesită tratament, deoarece valorile bilirubinei rămân în limite normale. În schimb, icterul patologic se manifestă din primele ore de viață și poate indica prezența unor afecțiuni sau complicații.
Cauzele icterului patologic la nou-născuți pot fi diverse, inclusiv incompatibilitatea de grup sanguin, hipoxia la naștere, infecții sau afecțiuni hepatice. Un alt tip comun de icter este cel asociat cu alimentația la sân, care apare la aproximativ 30% dintre nou-născuți și nu necesită tratament sau întreruperea alăptării.
Icterul la nou-născuți poate avea consecințe asupra stării de sănătate a bebelușului. Nou-născuții cu icter pot deveni somnolenți și trebuie treziți la intervale regulate pentru a fi hrăniți și hidratați corespunzător. În forme severe, nivelurile ridicate de bilirubină pot afecta creierul și funcția auditivă.
Diagnosticul icterului la nou-născuți se bazează pe examenul clinic și analizele de laborator. Maternitatea Arcadia utilizează un dispozitiv special numit bilirubinometru transcutanat pentru a măsura nivelul de bilirubină într-un mod non-invaziv și rapid.
Tratamentul icterului neonatal poate include metode precum fototerapia și exsanguinotransfuzia. Fototerapia constă în expunerea nou-născutului la lumina specială, care ajută la descompunerea bilirubinei în substanțe netoxice, eliminate ulterior prin urină și scaun. Exsanguinotransfuzia este o procedură utilizată în cazurile severe, în care sângele bebelușului este înlocuit cu sânge donat pentru a reduce nivelul de bilirubină.
