Un nou model pentru descrierea tulburării de personalitate obsesiv-compulsive este propus în DSM-5, a cincea ediție a manualului de diagnosticare în sănătatea mentală publicat în 2013 și utilizat la nivel internațional.
Această nouă descriere face parte dintr-un model alternativ pentru tulburările de personalitate în general, care are ca scop înlocuirea eventuală a modelului actualmente în vigoare pentru diagnosticarea acestor tulburări.
Criteriile de diagnostic actuale pentru 10 tulburări de personalitate, inclusiv tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă, nu au fost modificat de la publicarea DSM-IV în 1994, care nu a propus modificări semnificative față de DSM-III, publicat în 1980.
Noul model propus în DSM-5 pentru tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă urmărește să ofere o perspectivă mai cuprinzătoare și mai actualizată asupra acestei tulburări. Prin schimbarea criteriilor de diagnosticare existente, se urmărește îmbunătățirea preciziei și eficacității procesului de diagnosticare și tratament.
Un aspect important al noului model este accentul pus pe dimensiunea funcțională a tulburării de personalitate obsesiv-compulsive. În loc să se concentreze exclusiv pe simptomele specifice, noul model ia în considerare în ce măsură tulburarea afectează capacitatea individului de a funcționa în viața de zi cu zi și de a-și atinge obiectivele.
De exemplu, o persoană cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă poate petrece mult timp și energie verificând de mai multe ori dacă ușa este închisă sau dacă a închis cuptorul, în ciuda faptului că știe că a făcut acest lucru deja. Aceste comportamente repetitive și obsesive pot interfera cu capacitatea sa de a-și îndeplini sarcinile de bază și de a-și menține relațiile sociale.
În plus, noul model ia în considerare și factori precum gradul de distres emotional resimțit de individ și impactul tulburării asupra calității vieții acestuia. Se recunoaște că tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă poate fi extrem de dificilă și dureroasă pentru persoanele afectate, motiv pentru care este important să se ofere o abordare mai completă și umană în diagnostic și tratament.
Deși introducerea unui nou model pentru tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă poate necesita mai mult timp și resurse pentru implementare, se speră că acesta va aduce beneficii semnificative în înțelegerea și abordarea tulburării. Prin îmbunătățirea diagnosticului și tratamentului, se poate oferi un sprijin mai eficient și mai potrivit pentru persoanele afectate, ajutându-le să trăiască o viață mai echilibrată și mai satisfăcătoare.
În concluzie, propunerea unui nou model pentru descrierea tulburării de personalitate obsesiv-compulsive în DSM-5 reprezintă un pas important în evoluția înțelegerii și tratamentului acestei tulburări. Printr-o abordare mai completă și mai actualizată, se speră că se va putea asigura un sprijin mai eficient și mai uman pentru persoanele afectate, contribuind la îmbunătățirea calității vieții acestora.