„Când eram copil, părea că nimic nu era suficient de bun pentru tatăl meu. Și tot ce îmi doream era acceptarea și iubirea lui.
Avea acest temperament care exploda și mă acuza pentru felul în care se simțea. Mi-ar spune în față că comportamentul lui era vina mea. Că dacă m-aș fi comportat mai bine, el nu ar fi avut un acces de furie.
Când mi-a spus că nu sunt destul sau demnă, l-am crezut. Mă plimbam mereu pe coji de ou în jurul lui, încercând să nu-l enervez, deoarece cuvintele lui furioase mă răneau cu adevărat.
Lucrul confuz în legătură cu tatăl meu era că nu era mereu așa. Uneori era iubitor, afectuos și cald, iar apoi într-o clipă se transforma într-un om rece, controlor și crud.
Ca și copil, eu…”
Articolul scris pentru tine este un exemplu clar de părinte critic, cu toate aspectele negative asociate. Este un sentiment cunoscut de mulți oameni care au crescut cu părinți critici, care aveau așteptări nerealiste și care îi făceau să se simtă mereu insuficienți. Această experiență poate lăsa o amprentă puternică asupra unei persoane și poate afecta negativ încrederea în sine, relațiile și succesul în viață.
Un părinte critic este adesea o persoană care își proiectează propriile neîmpliniri și frustrări asupra copiilor săi. Ei pot avea standarde irealiste și să se aștepte ca copiii lor să le îndeplinească. Orice greșeală sau eșec al copilului poate fi văzut ca un motiv de critică și dispreț. Aceste critici constante pot crea un sentiment de indezirabilitate și lipsă de valoare în mintea copilului, determinându-l să își pună la îndoială abilitățile și meritul personal.
Cu toate acestea, este important să înțelegem că această formă de comportament nu este sănătoasă și poate avea consecințe negative pe termen lung. Copiii care cresc cu părinți critici pot dezvolta anxietate, depresie și probleme legate de propria imagine de sine. Ei pot deveni perfecționiști și să aibă dificultăți în a se accepta și a se iubi pe ei înșiși.
Pentru a depăși impactul părinților critici, este important să înlocuim aceste voci critice cu gânduri pozitive și încurajatoare. Trebuie să ne învățăm să ne aprobăm pe noi înșine și să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune și cu rele. Este important să învățăm să ne ascultăm și să ne respectăm propriile nevoi și să nu ne lăsăm influențați de opiniile negative ale altora.
De asemenea, este benefic să căutăm sprijin din partea celor din jur și să ne implicăm într-un proces de vindecare și de dezvoltare personală. Terapia poate fi un instrument util pentru a identifica și a depăși traumele și modelele toxice din copilărie. De asemenea, este important să lucrăm la reconstruirea încrederii în sine și să ne cultivăm relații sănătoase și de sprijin.
În concluzie, impactul părinților critici poate fi devastator, dar nu este iremediabil. Cu timp și efort, putem învăța să ne eliberăm de propriile noastre critici interne și să ne acceptăm și să ne iubim pe noi înșine. Este important să nu ne lăsăm influențați de părerea altora și să ne construim o imagine de sine sănătoasă și pozitivă. Încurajarea și sprijinul ne pot ajuta să depășim traumele din copilărie și să ne construim o viață plină de încredere și fericire.”
