Juan Huarte de San Juan, Patron al Psihologiei în Spania|Aesthesis Psihologi Madrid – o poveste captivantă

Cine a fost Juan Huarte de San Juan? Juan Huarte de San Juan (San Juan Pie de Puerto, Franța, 1530 – Linares, Spania, 1588) a fost un prestigios medic și filosof spaniol al Renașterii, autor al tratatului „Examen de Ingenios para las Ciencias” (Examenul inteligenței pentru științe), în care a pus în relație morfologia și fiziologia creierului cu capacitățile psihice ale persoanelor. San Juan Pie de Puerto, orașul său natal, la momentul nașterii, aparținea Regatului Navarrei, de aceea el avea origini spaniole. Se cunosc puține informații despre viața sa, dar se știe că, din cauza disputelor dintre regatele Franței și Navarrei, și din cauza fidelității familiei sale față de credința catolică (în contrast cu creșterea calvinismului în Franța), familia sa a emigrat în Baeza când era foarte tânăr. Acolo a studiat umanitățile și filosofia la Universitatea din Baeza, înființată de San Juan de Ávila (1500-1569). Sub numele de Juan de San Juan de Baeza, așa cum menționează Real Academia de Historia, el apare în evidențele Universității Alcalá de Henares, unde a studiat medicina între 1552 și 1558. În 1572 a fost numit „Medic al orașului” de către Consiliul din Baeza. În 1575 și-a publicat lucrarea, al cărei titlu complet a fost: „Examen de ingenios para las sciencias donde se muestra la differencia de las habilidades que hay en los hombres y el genero de letras que a cada uno corresponde en particular. Es obra donde el que leyere con attencion hallara la manera de su ingenio y savra escoger la sciencia en que mas a de aprender: y si por vêtura la uviere ya professado, entendera si atino a la que pedia su habilidad natural. Compuesta por el Doctor Juan Huarte de sant Juan, natural de San Iuan del Pie del Puerto” (Examenul inteligenței pentru științe, în care se arată diferența de abilități pe care oamenii o au și domeniul literelor care li se potrivește în mod particular. Este o lucrare în care cei care o citesc cu atenție vor găsi modul de inteligență și vor ști să aleagă știința în care să se specializeze: și dacă deja au ales-o din vechime, vor înțelege dacă au nimerit în domeniul care li se potriveste. Compusă de doctorul Juan Huarte de sant Juan, născut în San Iuan del Pie del Puerto). Lucrarea a avut un succes răsunător în întreaga Europă, nu doar în Spania, și în câțiva ani a fost tradusă în latină, franceză, italiană, engleză și olandeză, ulterior fiind tradusă și în germană. Numeroasele reeditări și traduceri ale cărții confirmă că a obținut o recunoaștere mare în epocă. Cu toate acestea, o denunțare a doctorului Petrel, de la Universitatea din Baeza și comisar al Sfântului Oficiu, a dus la înscrierea „Examenului inteligenței pentru științe” în „Indexul cărților interzise”, lista cărților interzise de Inchiziția spaniolă, și apoi în „Expurgatorio”, cărțile care conțineau părți considerate eretice și care trebuiau „expurgate”. Paradoxal, acest fapt a sporit și mai mult interesul pentru opera gânditorilor umaniști din restul Europei. Juan Huarte a pregătit ediția expurgată (adică omitând tot ce Sfântul Oficiu considera erezie), dar publicarea a fost realizată de către fiul său, Luis Duarte, la șase ani după moartea sa, în 1594. Examenul inteligenței pentru științe După cum indică și titlul, lucrarea avea scopul de a demonstra existența unei corelații între forma creierului și tipul de inteligență pe care fiecare persoană o manifestă. Conform acestei presupuneri, studiul structurii creierului ar putea stabili o tipologie a capacităților psihice (denumite de el „ingenios”) în funcție de care s-ar putea deduce care știință sau profesie se potrivește cel mai bine fiecărui individ. În cuvintele sale, Huarte de San Juan: „Creierul trebuie să îndeplinească patru condiții pentru ca sufletul rațional să îl poată folosi în mod confortabil pentru lucrările de înțelegere și înțelepciune. Prima este o componență bună, a doua este ca părțile să fie bine unite, a treia este ca căldura să nu depășească frigul, nici umiditatea să nu depășească uscăciunea, iar a patra este ca substanța să fie compusă din părți subtile și foarte delicate”. În practică, principiul justiției distributive ar contribui la optimizarea dezvoltării inteligenței: „Cel puțin asta nu poate fi negat, există inteligențe care sunt potrivite pentru o anumită știință, dar care în altele sunt neinspirate. Prin urmare, este necesar ca înainte ca un copil să înceapă să studieze, să-i fie descoperit modul de înțelegere și să se vadă care dintre științe se potrivește cel mai bine abilităților sale”. Juan Huarte de San Juan susținea că aplicarea continuă a teoriei sale ar duce la o mai bună valorificare a formării societăților, care ar beneficia rapid de un sistem de educație eficient. Observațiile sale nu se limitau doar la constituția fizică a creierului, ci el valoriza și posibili factori care influențau dezvoltarea abilităților și personalității adulților, cum ar fi creșterea, educația, factorii economici și sociali, climatul, hrănirea copilului, etc. Ne aflăm așadar în fața uneia dintre primele teorii organiciste, foarte revoluționare pentru gândirea vremii, conform căreia inteligența ar putea fi măsurată și analizată pe baza fiziognomiei, valorizând multiple condiționări în dezvoltarea abilităților. Din acest motiv, Juan de Huarte a fost considerat precursor al psihologiei aplicate, psihologiei diferențiale, neuropsihologiei și orientării profesionale. În anul 1983, decanii facultăților de psihologie l-au ales pe Juan Huarte de San Juan drept patron al psihologiei în Spania. Ziua sa este sărbătorită pe 24 februarie, data publicării lucrării sale „Examen de Ingenios para las Ciencias” (Examenul inteligenței pentru științe).