Subiectul de săptămâna asta vine tot în urma unei discuții pe care am avut-o în cabinet, cu unul din clienții alături de care lucrez în terapie. Nu a fost pentru prima dată când abordam tematica limitelor în relațiile cu partenerul de viață, prietenii sau copiii, însă reacția confuză și reticentă a persoanei din fața mea atunci când am pronunțat cuvântul „limite“ mi-a atras atenția și m-a făcut să realizez faptul că mulți dintre noi asociază acest concept cu propriile amintiri și experiențe din copilărie, unde între restricție și limită se punea un mare egal. Și totuși, eram doi oameni care primeau această idee de limite cu atitudini diferite: eu cu entuziasm, și clientul meu cu rezistență.
În ceea ce mă privește, ca terapeut, nu cred că aș putea funcționa fără ele….
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Diana Lupu
