Serviciile stomatologice în România: o problemă de accesibilitate și finanțare
Imaginea de mai sus ilustrează o realitate îngrijorătoare pentru sistemul medical stomatologic din România. Cu toate că există aproximativ 20.000 de stomatologi în țară, doar 3.200 dintre aceștia oferă servicii medicale în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Mai mult decât atât, acești stomatologi se confruntă cu un plafon lunar limitat pentru serviciile oferite, ceea ce poate compromite calitatea actului medical și îi poate descuraja să ofere servicii în sistemul public.
Conform datelor furnizate de CNAS, în anul trecut, sumele decontate pentru serviciile medicale dentare s-au ridicat la 200 de milioane de lei, ceea ce reprezintă doar 0,4% din bugetul total al Casei. În plus, această sumă acoperă doar 5,7% din valoarea totală a pieței de servicii dentare din România. Aceste cifre arată cât de puțini pacienți beneficiază de servicii stomatologice în baza contribuției plătite la sănătate.
Un aspect alarmant este faptul că inclusiv copiii au dificultăți în a beneficia de tratamente stomatologice de prevenție. Din cauza numărului redus de medici stomatologi care au contract cu CNAS, accesul la serviciile stomatologice pentru copii este limitat. Acest aspect este foarte îngrijorător, având în vedere că prevenția și educarea copiilor în domeniul igienei orale sunt cruciale pentru evitarea problemelor dentare pe termen lung.
Pe de altă parte, în sectorul privat, tarifele practicate pentru serviciile stomatologice pot fi mult mai mari decât cele decontate de CNAS. Această discrepanță pune pacienții în dificultate și îi obligă să facă alegeri financiare dificile în ceea ce privește sănătatea lor orală. De exemplu, extracția unui dinte de lapte poate ajunge la 240 de lei în București, de trei ori mai mult decât nivelul decontat de CNAS, care este de 79 de lei.
O soluție pentru îmbunătățirea sistemului stomatologic din România ar fi creșterea plafonului lunar pentru serviciile stomatologice decontate de CNAS. Astfel, stomatologii ar fi mai motivați să ofere servicii în sistemul public și pacienții ar avea un acces mai facil la tratamentele stomatologice de care au nevoie.
Pe de altă parte, este necesară o mai mare implicare a autorităților în promovarea măsurilor de prevenție și educație stomatologică. Investițiile în programe de prevenție, prin intermediul școlilor și al cabinetelor de medicină școlară, pot avea un impact pozitiv asupra stării de sănătate orală a copiilor și a populației în general.
În concluzie, sistemul stomatologic din România se confruntă cu dificultăți majore în ceea ce privește accesibilitatea și finanțarea serviciilor medicale dentare. Numărul redus de stomatologi cu contract CNAS, plafonul lunar limitat și tarifele ridicate din sectorul privat sunt doar câteva probleme cu care se confruntă pacienții. Pentru îmbunătățirea sistemului, este necesară o implicare mai mare a autorităților și o reevaluare a politicii de finanțare a serviciilor stomatologice. Doar astfel se va putea asigura un acces mai facil și mai echitabil la serviciile stomatologice pentru toți pacienții din România.
