Trastornul de personalitate evitantă (TPE) este o tulburare de personalitate caracterizată prin un nivel ridicat de inhibiție socială experimentat de cei care suferă de aceasta, precum și de sentimente de inferioritate și sensibilitate exagerată la evaluările negative. Se mai numește și tulburare de personalitate anxioasă, deoarece nivelul de anxietate resimțit de persoanele cu această tulburare este foarte ridicat. Este caracteristică frica persistentă în momentul interacțiunii cu ceilalți și sentimentul de a fi evaluat de ei, așa că pentru a scăpa de agonia aceasta, persoana cu tulburare evită să fie în preajma altor indivizi. Astfel, nivelul de anxietate dispare când se află singură, dar apar sentimente de tristețe ca urmare a izolării constante.
Frecvent, cei care suferă de TPE afirmă că nu sunt capabili să identifice trăsături pozitive în propriul lor comportament, ci se concentrează asupra trăsăturilor pe care le consideră negative. De asemenea, tind să îi considere pe ceilalți drept persoane ofensatoare, respingătoare, atacatoare, injuriante și/sau denigratoare. Datorită concentrării atenției pe trăsăturile percepute ca fiind negative și observării prezenței altora ca o amenințare constantă, gradul de hipervigilență este foarte mare.
Simptomele tulburării de personalitate evitantă
De obicei, anumite simptome pot fi mai accentuate la unele persoane decât la altele, iată cele mai frecvente:
– Consideră că ceilalți sunt ființe superioare. Adesea cred că ceilalți fac totul mai bine decât ei înșiși, cum ar fi exprimarea unei opinii, interacțiunea cu ceilalți, apărarea unei idei, etc. Este obișnuită disprețuirea de sine și autocritică ca o formă de autoîmplinire a opiniei negative despre valoarea propriei lor persoane.
– Scăderea stimei de sine. Rămân blocați în gândul că nu sunt suficienți. Autoconceptul este foarte afectat, astfel că sentimentele de limitare și de stima de sine scăzută apar frecvent. Este obișnuit ca aceste persoane să nu aibă încredere în propriile lor capacități.
– Izolarea socială. Din cauza temerii pe care interacțiunile cu alții le provoacă, acestea aleg să rămână în casă și să nu mai intre în contact cu ceilalți. Astfel, anxietatea scade, dar, așa cum am menționat anterior, tristețea și sentimentul de singurătate cresc, ceea ce provoacă disconfort.
– Respingerea invitațiilor din partea altora. Este strâns legată de paragraful anterior, deoarece refuzul planurilor cauzează izolare socială. Cu toate acestea, este important de menționat că această izolare se produce atât din refuzul activităților sau muncii care implică alte persoane, cât și din evitarea contactului prin faptul că persoana nu iese din casă. Această situație îndelungată dificultează posibilitatea de a stabili relații interpersonale, fie ele de prietenie, de cuplu sau de orice alt tip.
– Catastrofism. Se referă la gândurile recurente în care dificultățile sunt percepute ca fiind mai complicate decât în realitate și omiterea în discursul lor a oricărei acțiuni pe care au făcut-o bine. De asemenea, este obișnuită tendința de a exagera ceea ce pentru persoana în cauză este negativ și de a nu evidenția aspectele pozitive. De asemenea, frica continuă față de eventualele contingente care pot apărea este specifică gândirii catastrofice.
– Rigiditate cognitivă. Persistă ideea de a nu fi capabil să se relaționeze cu ceilalți și de a se simți neinteresant pentru ceilalți. Toleranța la critică este scăzută. Dezaprobarea celorlalți poate cauza un disconfort intens. De asemenea, toleranța la critică este mai mică la persoanele care nu suferă de Tulburarea de Personalitate Evitantă (TPE).
– Timiditate extremă. Acest simptom se referă la senzația constantă de lipsă de siguranță și de rușine în fața situațiilor sociale noi, ceea ce complică inițierea conversațiilor cu alte persoane, chiar dacă persoana simte dorința de a forma relații apropiate.
– Conștientizarea de sine. Measure mișcările pe care le fac, cuvintele pe care le-au spus și le repetă mental de nenumărate ori analizându-și comportamentul în detaliu. De asemenea, este frecvent să se simtă observați și judecați.
– Lipsa de încredere în ceilalți. Alte persoane sunt percepute ca fiind o amenințare, motiv pentru care lipsa de încredere în oameni este caracteristică tulburării de personalitate evitative.
– Tendința de a-și imagina lucruri ca mecanism de evadare. Deși este obișnuit ca majoritatea oamenilor să viseze cu ceea ce își doresc și cu viitorul, persoanele care suferă de această tulburare o fac în mod mai frecvent. Își imaginează, de exemplu, cum ar fi să aibă relații sociale satisfăcătoare, această fantasmă putând ajuta ca o formă de evadare din realitate.
– Manifestările fizice. În momentele în care există contact cu alți indivizi considerați amenințători, persoana cu TPE poate experimenta manifestări ale sistemului neurovegetativ, cum ar fi transpirația, tremurul, palpitațiile etc.
Cauzele tulburării de personalitate evitante
Nu există un consens în rândul comunității științifice referitor la cauzele TPE. Majoritatea cercetătorilor susțin că este o tulburare cu multiple cauze, adică produsă din motive diferite. Dovezile clinice susțin importanța factorilor sociali și psihologici în această tulburare. Adică modul în care persoana a interacționat în copilărie cu principalii responsabili de îngrijire are un
