Conceptul de „părinte suficient de bun“ a fost extras din munca și experiența psihiatrului și pediatrului britanic dr. Donald Winnicott. Spun extras, deoarece dr. Winnicott a făcut pentru prima dată referire la termenul de „mamă suficient de bună“, intenționând să contrabalanseze ideea de mamă perfectă la care părea că mamele aspirau (și încă aspiră). Asta se întâmpla prin 1953, prin urmare, putem deduce influența culturală și modul în care societatea accepta împărțirea rolurilor în familie ca fiind un factor de stres suplimentar în viața mamelor. În experiența clinică, renumitul pediatru britanic a putut observa, în mod direct, efectele presiunii conceptului de „mamă perfectă“ și cum un mediu încărcat de stres nu poate fi o sursă de hrană emoțională și siguranță psihologică…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Andreea Răduță
