Prima oară am scris la modul mai serios – adică nu teme pentru școală – prin generală, atunci când profesoara de civică ne-a propus să facem o revistă. Habar n-aveam ce e aia, dar mi-a stârnit curiozitatea. Vreo două luni mai târziu, cu multă muncă în redacția care se muta de la mine din dormitor, în biroul-cabinet de consiliere al profei, a rezultat o cărticică alb-negru pe care-am prezentat-o în cancelarie. Și, în final, cel mai bun lucru care a rămas din toată treaba asta nu fusese faptul că scrisesem pentru prima oară ceva al meu, ci nevoia de a o face din nou.
Simțeam nevoia de a da voce acelor frământări pe care nu îndrăzneam să le zic altcuiva. Cu alte cuvinte, simțeam să stau de vorbă cu mine însămi. Ți-am spus povestea asta pentru că vreau ca încă de la început să…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Sabrina Canea
