Accesul limitat la imunoglobulină pentru pacienții cu imunodeficiențe primare
Vicepreședintele Asociației Române a Pacienților cu Imunodeficiențe Primare, Otilia Stângă, a atras atenția asupra unei situații preocupante – din cauza lipsei de materie primă, într-un viitor apropiat, unul din trei pacienți care va avea nevoie de imunoglobulină nu va putea beneficia de acest tratament esențial.
Creșterea constată a consumului de imunoglobulină la nivel mondial este cauzată atât de descoperirea unor noi pacienți, cât și de creșterea numărului de afecțiuni în care este utilizată această proteină. În jurul anului 2025, se estimează că unul din trei pacienți care necesită imunoglobulină nu va putea accesa tratamentul în cauză, din cauza lipsei de materie primă, respectiv a plasmei umane colectate de la donatori.
Unele dintre cauzele acestui dezechilibru între cerere și ofertă sunt strâns legate de necesitatea de a se respecta criterii stricte de siguranță și calitate a plasmei umane colectate. Astfel, procesul de testare și procesare a plasmei durează mult timp, ceea ce duce la o capacitate de producție limitată. De asemenea, numărul donatorilor de plasmă este în scădere, ceea ce contribuie la diminuarea cantității de imunoglobulină disponibilă pe piață.
Situația este și mai alarmantă în cazul pacienților adulți, care, în multe cazuri, nu primesc dozele necesare de imunoglobulină. Acest lucru are un impact major asupra calității vieții acestor pacienți, deoarece absența sau insuficiența tratamentului poate conduce la infecții severe, spitalizări dese și o calitate redusă a vieții de zi cu zi.
Pentru a evita o criză majoră în viitorul apropiat, este necesară o abordare integrată și coordonată între toți factorii implicați – autorități, organizații non-guvernamentale, medici, pacienți și donatori. În primul rând, învederează necesitatea creșterii conștientizării în rândul populației cu privire la importanța donării de plasma. Donatorii sunt esențiali în asigurarea cantității necesare de imunoglobulină pentru pacienții cu imunodeficiențe primare.
De asemenea, în vederea asigurării unui consum eficient și echitabil al imunoglobulinei, se recomandă implementarea unor politici de utilizare optimă a acestei terapii. În acest sens, este necesară o diagnosticare precoce și corectă a pacienților cu imunodeficiențe primare, pentru a asigura accesul rapid și adecvat la tratamentul necesar.
Pe lângă aceste măsuri, este importantă și creșterea capacității de producție a imunoglobulinei. Se propune investirea în cercetare și dezvoltare pentru identificarea altor surse de imunoglobulină, precum sinteza acesteia în laborator sau utilizarea altor surse de plasmă umană. Aceste inițiative ar putea aduce beneficii semnificative într-un viitor apropiat, asigurând tratamentul necesar pentru toți pacienții cu imunodeficiențe primare.
În concluzie, accesul limitat la imunoglobulină reprezintă o problemă majoră pentru pacienții cu imunodeficiențe primare. Pentru a evita consecințele grave asupra sănătății și calității vieții acestor pacienți, este necesară o abordare integrată și coordonată, astfel încât să se asigure o producție suficientă și accesul echitabil la tratamentul necesar. De asemenea, conștientizarea publicului larg cu privire la importanța donării de plasmă umană reprezintă un pas vital în direcția asigurării stocurilor necesare de imunoglobulină.