Când fiul meu avea patru ani, îl priveam fascinată cum învăța să-și lege șireturile. Lua cele două șireturi din nou și din nou, le întorcea într-o parte sau în alta, le răsucea pe amândouă, făcea noduri sau aproxima fundițe care se prăbușeau de îndată ce le lăsa din mână. A fost nevoie de sute de încercări eșuate; totuși, perseverența lui nu a scăzut nicio secundă și nici umorul nu i-a dispărut. Nu a întrebat niciodată dacă a învățat mai repede sau mai încet decât frații lui mai mari. Și nici nu părea în vreun fel stresat de lentoarea procesului. De fapt, a fost chiar indignat când i-am sugerat că ar fi, poate, mai potriviți adidașii cu arici (poți să-ți dai seama cine avea probleme cu adevărat cu lentoarea procesului) și mi-a spus că „e important să ai răbdare cu copiii…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Madeline Levine
