Materialismul meu obstinat m-a condus la o criză existențială, dar apoi am realizat diferența dintre știință și științificism.

În timpul vieții mele adulte timpurii, ca membru prominent al societății americane, am evitat cu asiduitate întrebări fundamentale despre sensul vieții. Ca profesor de psihologie la o universitate canadiană, m-am dedicat cercetării și carierei academice, ignorând aceste preocupări existențiale.

La vârsta de aproape 40 de ani și având o carieră de succes în spate, am simțit că lipsește ceva din viața mea. Cu toate că eram un adept al materialismului științific, o credință care promovează măsurarea și evaluarea tuturor lucrurilor, am început să mă întreb despre sensul existenței mele.

Cu religia ca opțiune exclusă și materialismul științific indicând că viața noastră nu are un scop intrinsec, am simțit că sunt într-un impas. În ciuda succesului meu în cariera academică, am realizat că aveam nevoie de sens în viața mea.

Cercetările în psihologie arată că simțul vieții vine din trei surse principale. În primul rând, există sensul derivat din coerență, care ne face să simțim că putem înțelege și prezice ce se va întâmpla în viitor. Apoi, există sensul care vine din a avea un scop, să simțim că ceea ce facem are importanță, fie că este vorba despre carieră, familie sau dezvoltarea personală. În cele din urmă, există sensul derivat din a simți că existența noastră are o semnificație în cadrul universului.

Pentru cei care nu au credință religioasă, obținerea primelor două tipuri de sens poate fi realizabilă, dar a treia variantă, cea legată de semnificația cosmică, poate fi mai dificilă. Într-un studiu recent, am descoperit că oamenii care abrațează cu tărie materialismul științific tind să simtă că viața lor are mai puțină relevanță pentru univers.

Această problemă este amplificată de faptul că, potrivit cercetărilor, sensul existențial este componenta cea mai importantă pentru o viață cu adevărat împlinită. Oamenii care simt că existența lor are un sens cosmic, chiar dacă lipsesc coerența sau un scop clar, tind să se simtă mai împliniți decât cei care au coerență și scop, dar nu simt că sunt semnificativi în cadrul universului.

Această perspectivă științifică m-a făcut să mă întreb dacă este cu adevărat corect să credem că viața noastră nu are nicio semnificație reală. Am început să mă îndoiesc de validitatea materialismului strict care susține că totul trebuie să fie măsurabil și că nu există nimic dincolo de ceea ce este fizic și material.

De-a lungul istoriei, știința a fost asociată cu măsurarea și controlul, iar acest lucru a condus la neglijarea întrebărilor profunde despre de ce există anumite modele în natură. Cu toate acestea, pentru a găsi sensul în viață, trebuie să ne întrebăm de ce suntem aici.

Este ironic faptul că instrumentul nostru principal pentru înțelegerea universului provine de la un om care a folosit tortura în procesul de determinare a vinovăției femeilor acuzate de vrăjitorie. Francis Bacon, „părintele” științei moderne, a dezvoltat metoda științifică pentru a obține controlul asupra naturii și societății.

Controlul a fost întotdeauna un aspect cheie pentru știință, dar a neglijat deseori întrebările esențiale despre sens. În căutarea noastră de a înțelege și controla lumea naturală, am renunțat la ideea că ar putea exista un sens intrinsec al vieții.

În căutarea sensului, trebuie să ne amintim că știința este mai mult decât un set de fapte. Ea reprezintă și o viziune asupra lumii, o filosofie care s-a dezvoltat în jurul acestor fapte. Această viziune materialistă strictă, promovată în numele științei, ne poate împiedica să căutăm sensul existenței noastre.

În concluzie, în căutarea sensului vieții, am învățat că știința nu ar trebui să ne limiteze la o viziune nihilistă asupra existenței. Cercetarea critică a științificismului și explorarea altor perspective pot deschide noi căi către o semnificație mai profundă și mai satisfăcătoare în viața noastră. Căutarea sensului este o călătorie personală și continuă, și merită efortul, chiar și pentru cei care se consideră științifici convinși.