Foame excesivă: Ce anume o cauzează?
Mutații genetice nemaivăzute până acum, care provoacă foame intensă, identificate de cercetători
Într-un studiu recent, medicii au descoperit că doi copii care au experimentat o foame intensă, insațiabilă, ce i-a determinat să mănânce în exces, au mutații genetice rare, nemaiîntâlnite până acum. Aceste mutații interferează cu leptina, un hormon cheie care ajută organismul să spună când este sătul.
Leptina este un hormon produs de celulele grase din corp și are un rol important în reglarea greutății corporale. El transmite creierului semnale privind cantitatea de grăsime stocată în organism și controlează senzația de foame. Atunci când nivelul leptinei este ridicat, creierul primește semnalul de sațietate și, astfel, ne oprim din a mai mânca. Însă, în cazul persoanelor cu mutații genetice care afectează producția sau funcționarea leptinei, acest mecanism de control al apetitului este perturbat.
Cei doi copii studiați prezentau simptome de foame excesivă în toate momentele zilei. Aceștia erau în permanență în căutare de alimente, chiar și după mese copioase. Deși consumau cantități mari de hrană, senzația de sațietate nu se instala. Acest comportament neobișnuit i-a determinat pe părinți să caute ajutor medical, iar ulterior, copiii au fost implicați în studiul genetic.
După analizarea ADN-ului copiilor, cercetătorii au identificat mutații rare la nivelul genelor responsabile de producția și funcționarea leptinei. Acestea au fost considerate cauza principală a foamei excesive și insațiabile de care sufereau copiii.
Descoperirea de noi mutații genetice în cazuri de foame excesivă este de o importanță majoră în înțelegerea proceselor de reglare a apetitului și a metabolismului. De asemenea, cercetările efectuate în acest domeniu pot contribui la dezvoltarea unor terapii personalizate și la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate.
În prezent, tratamentul pentru persoanele cu mutații genetice care provoacă foame excesivă se bazează pe abordări multidisciplinare. Acestea includ consultul la medicul genetician, care își propune să identifice cauza genetică a afecțiunii, și colaborarea cu psihiatrul și nutriționistul, pentru a gestiona și a controla comportamentul alimentar. De asemenea, unele cazuri pot beneficia de terapie hormonală, care vizează creșterea nivelului de leptină în organism.
În concluzie, descoperirea mutațiilor genetice rare care provoacă foame intensă reprezintă un pas important în înțelegerea mecanismelor de reglare a apetitului și a metabolismului. Aceste rezultate deschid noi direcții de cercetare și avansează posibilitățile de tratament pentru persoanele afectate de această afecțiune.
