[ad_1]
Copiii nu se gândesc decât la ei înșiși, dar, pe măsură ce cresc, intervin anumite schimbări.
- La patru ani – Sunt cel mai bun cântăreț.
- La nouă ani – Cânt bine, dar nu la fel de bine ca Amy, prietena mea. Ea e chiar bună.
- La cincisprezece ani – Pot să cânt, dar n-o să ajung niciodată la Carnegie Hall. E-n regulă, cântatul e distractiv, dar matematica și științele sunt mai pe placul meu.
Copilul mic este extrem de exuberant și pozitiv, nu este neapărat ancorat în realitate și este prea egocentric pentru a se compara cu oricine altcineva. Copilul de vârstă medie, care este de-acum logic și ancorat în realitate, poate reflecta asupra capacității sale și și-o poate compara cu a altor copii. Adolescenții pot gândi în moduri mai complexe, abstracte și mature. În vreme ce copiii care au început…
Citește aici tot articolul
[ad_2]
Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Madeline Levine
