Lectura cărții De neîmblânzit, scrisă de Glennon Doyle, a avut puterea de a-mi completa niște spații încă goale în analiza ultimului deceniu al vieții mele. Mi-a adus aminte că am trăit în această perioadă cu o intensitate care m-a făcut scrum de câteva ori bune, doar ca să renasc ceva mai vie de fiecare dată. M-am recunoscut în efervescența interioară pe care ți-o dă trezirea, indiferent de experiențele concrete prin care te trece viața. M-a ajutat să dau mult mai multă coerență poveștii mele legând fragmentele într-un întreg.
Nu pot spune că mi-a făcut poftă cât să mă întorc să o iau de la început. Încă nu am uitat cât de tare m-am temut pe parcurs. Adevărul este că mi-am savurat călătoria doar la sfârșitul fiecărui sezon, când devenea cert că am scos-o la capăt și cu…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Anca Pavel
