Unul dintre motivele pentru care vorbitul în public este atât de înspăimântător constă în faptul că, odată aflați pe scenă, ne e dificil să simțim că avem dreptul să fim noi înșine – cu boacănele aferente și cu tot tacâmul. La urma urmei, scena a servit, din perspectivă istorică, pentru o elită formată din bărbați și femei care de acolo, de sus, păreau a fi de două ori mai mari. N-a fost niciodată locul din care să-ți admiți ignoranța, încurcătura sau chiar complexele. Să urci pe scenă înseamnă să te ridici pe tine însuți, literalmente, deasupra altor oameni. Să pretinzi că ai toate răspunsurile și niciodată să nu scapi hârtiile pe jos, să nu spargi indicatorul – sau (Doamne ferește!) să stea hainele șui pe tine. 

Ce am învățat din teama de-a vorbi în…

Citește aici tot articolul

Articol publicat pe: www.paginadepsihologie.ro
Autor: Harriet Lerner

Website design • Ecommerce website design • Wordpress website design • Web design Timisoara • https://webage.ro

Știri imobiliare