De ceva ani încoace, s-au făcut eforturi pentru a explora efectele expunerii la situații violente, dar ce consecințe pot avea disputele și conflictele conjugale asupra copiilor? Schimbările socio-culturale care au avut loc în ultimii ani au facilitat un contact mai mare cu posibilitatea de separare a părinților. Cu toate acestea, acesta este un proces complex care necesită mai multe etape și care, uneori, nu se finalizează niciodată. Unii părinți preferă să nu formalizeze separarea datorită mai multor factori, cum ar fi circumstanțe economice sau extinderea posibilelor consecințe asupra copiilor. Cu toate acestea, un climat ostil, cu o frecvență ridicată a conflictelor și disputelor, poate genera efecte mai adverse asupra sănătății emoționale a copiilor. Conflictul dintre părinți poate fi definit ca existența unei opoziții reciproce manifestate prin exprimarea diferențelor dintre ei. Din perspectiva modelării, dinamica ostilă în rezolvarea acestor conflicte interpersonale va favoriza integrarea în rândul copiilor a unor modele inadecvate în rezolvarea acestui tip de experiențe. De aceea, s-au realizat cercetări care au încercat să aducă mai multă claritate în această privință.
De asemenea, în psihologie, studiul influenței diferitelor contexte de dezvoltare asupra progresului cognitiv, emoțional și social a devenit un subiect fundamental. În plus, sistemul familial, referindu-se la dinamica relațională cu figuri semnificative, devine grupul de referință cel mai important în acest proces, influențând construirea unei baze pentru socializare. În aceeași linie, autori precum Berger și Thompson afirmă că interacțiunile sau dinamica relațională care apar în cadrul familiei, în cadrul sarcinilor de creștere, vor influența configurația comportamentelor descendenților. De asemenea, rezultatele cercetărilor lui Kolko și colaboratorii săi în 1990 arată cum disfuncțiile conjugale, stresul asociat sau neacceptarea copilului a acestei situații generează probleme de socializare pentru acesta. Ca urmare, sunt numeroase studiile care au susținut corelația dintre conflictele conjugale și comportamentele disruptive ale descendenților. De asemenea, aceste cercetări au putut determina că variabilele cele mai reprezentative sunt frecvența și intensitatea conflictelor, stilul de dispută și rezolvarea acesteia sau prezența terților care încearcă să minimizeze problema.
Consecințele expunerii la conflicte Diverse cercetări au evidențiat prezența comportamentelor de explorare și interacțiune din partea copiilor atunci când s-a creat o bază sigură. Cu toate acestea, prezența conflictelor dintre părinți poate afecta încrederea și stabilirea unui ritm neregulat în dezvoltarea copilului. De asemenea, unul dintre studiile incluse în revista „Child Development” a concluzionat afirmând că comportamentele distructive ale părinților, cum ar fi agresiunile verbale, conflictele fizice sau retragerea, pot genera un dezechilibru emoțional la copii, precum și răspunsuri de anxietate, depresie sau comportamente disruptive. În aceeași linie, alte consecințe observate la copii după expunerea la conflicte conjugale sunt: tulburări ale stării de spirit, sentimente de nesiguranță, neputință sau izolare, iritabilitate și agresivitate, afectarea stimei de sine și a sentimentului de valoare personală, confuzie, scăderea performanței școlare, etc. De asemenea, este important de menționat că, în fața acestor conflicte, este frecventă găsirea unui sentiment de culpabilitate din partea copiilor, un răspuns emoțional generat prin nevoia interioară de a percepe un anumit control asupra unei experiențe anxioase. Ca urmare, expunerea la acest tip de conflicte a fost considerată unul dintre principalii factori de risc pentru dezvoltarea problemelor de comportament. O cercetare realizată de Justicia și Cantón (2011) a evidențiat o sensibilizare mai mare a copiilor față de o frecvență ridicată a conflictelor parentale, ceea ce poate genera, în ultimă instanță, dificultăți în adaptare. În cadrul acestui domeniu de cercetare, Muñoz-Rivas și Graña (2001) au realizat o cercetare cu scopul de a analiza relația dintre anumite factori familiali și consumul de droguri. Rezultatele au indicat un risc mai mare pentru debutul acestui consum la adolescenții cu o istorie de conflicte frecvente între părinți. De asemenea, alte cercetări s-au concentrat asupra transmiterii intergeneraționale a modalităților de rezolvare a conflictelor. Astfel, strategiile de rezolvare utilizate de părinți (ruptura, respingerea dialogului, utilizarea violenței fizice sau verbale…) au fost asociate cu competența socială a descendenților, calitatea relațiilor acestora și adaptarea lor școlară. De asemenea, s-a observat o influență asupra modalităților de atașament și interacțiune.
Influența asupra modalității de atașament De câțiva ani, diferiți autori au subliniat importanța îngrijitorilor principali sau a altor persoane semnificative în constituirea psihismului. Această teorie a fost legată de diferite concepte precum „cunoașterea relațională implicită” sau „cunoașterea relațională acționată”, care se referă la experiențele de atașament care sunt înscrise procedural și implicit, adică această cunoaștere nu poate
