Impactul Sosirii Unui Nou Frate sau Soră în Viața Copiilor
Pentru majoritatea copiilor, sosirea unui nou frate sau soră poate provoca sentimente de gelozie, frustrare, furie și invidie. Această gelozie persistentă pe care fratele sau sora mai mare o simte față de noul membru al familiei este cunoscută sub numele de „sindromul prințului detronat”. Nașterea bebelușului va influența fără îndoială dinamica familiei. Diferite programe, schimbări în rutine, noi legături și mai puțin timp și atenție disponibile pentru copilul care era mai mic până atunci sunt câteva dintre principalele factori care influențează apariția și menținerea acestui sindrom. Această schimbare în structura familiei poate fi percepută de copil ca un eveniment stresant. Copilul observă cum părinții își petrec timpul și afecțiunea cu noul membru al familiei, simțindu-se înlăturat și trist. Această reacție de gelozie incontrolabilă este naturală și rezultatul noii situații pe care o trăiesc, din cauza suferinței pe care copiii o pot experimenta din cauza schimbărilor care au loc.
Cum se manifestă acest sindrom?
Externalizarea acestui sindrom variază în funcție de copil. Iată principalele manifestări pe care le fac unii copii pentru a atrage atenția părinților și îngrijitorilor lor:
- Utilizarea unui limbaj mai infantil. În ciuda faptului că au atins un limbaj clar adecvat stadiului lor de dezvoltare, este obișnuit ca un copil să vorbească ca și cum ar fi mai mic.
- Enurezis. La fel ca în cazul limbajului, este obișnuit ca un copil să aibă probleme cu controlul vezicii urinare, chiar dacă o avea sub control înainte de sosirea fratelui sau surorii mai mici.
- Alte tipuri de regresie în dezvoltare. Pe lângă regresia în limbaj și controlul vezicii urinare descrise anterior, pot apărea și regresii în comportament și obiceiuri. De exemplu, dorința de a folosi sticla, suptul degetului, refuzul de a dormi singur, solicitarea ajutorului părinților pentru sarcini pe care le făceau singuri înainte, etc.
- Plâns recurent. Plânsul frecvent și persistent este un alt comportament posibil manifestat de acest sindrom.
- Atitudine de negare. Negarea cererilor făcute de părinți, cum ar fi strângerea jucăriilor, mâncarea, jocul cu fratele sau sora, etc.
- Performanță școlară scăzută. Cu toate că pentru unii copii faptul că merg la școală poate să-i ajute să uite de noul frate sau soră, alții pot reflecta gelozia în rezultatele lor academice.
- Plângeri psihosomatice. Dureri de stomac, dureri de cap, disconfort intestinal, etc.
- Schimbări de comportament. Este posibil ca un copil să manifeste comportamente pe care nu le avea anterior, precum agresiunea, sfidarea, nervozitatea, neliniștea, etc. În ceea ce privește comportamentul, este important să menționăm și crizele de furie pe care copiii le au. Aceste schimbări de comportament pot apărea atât acasă, cât și la școală și în alte locuri publice.
- Furie față de părinți. Gelozia și invidia sunt exprimate și prin furie față de părinți, simțind că copilul este mai puțin important în viața lor.
- Ignorarea fratelui sau surorii. Comportamentul de a acționa ca și cum fratele sau sora nu ar exista, adică să nu arate niciun interes față de ei. De exemplu, ignorarea copilului mai mic, să nu se joace cu ei sau chiar să nu-i includă într-un desen de familie.
- Frici. Se poate întâmpla ca un copil să experimenteze frici pe care nu le avea înainte de sosirea fratelui sau surorii. Este important de știut că acest sindrom nu afectează doar copiii născuți primii, ci poate fi trăit și de ceilalți frați sau surori. De asemenea, se poate manifesta în diverse circumstanțe, precum nașterea sau adopția unui frate sau suroră. În plus, acest sindrom nu se manifestă doar la copii atunci când noul membru este un nou-născut; poate apărea și atunci când fratele sau sora începe să facă progrese în dezvoltare, cum ar fi să meargă sau să vorbească.
Abordarea Sindromului
Gelozia experimentată de frații sau surorile mai mari este o reacție la schimbările care au loc în dinamica familiei și, prin urmare, la schimbările pe care acești copii le experimentează în relația lor cu părinții lor. Din acest motiv, este dificil să se elimine aceste sentimente, dar există anumite comportamente pe care părinții și ceilalți îngrijitori principali le pot implementa pentru a ajuta la allevierea geloziei și disconfortului în cazul copiilor:
- Pregătirea copilului. Înainte de nașterea sau sosirea fratelui sau surorii (în cazul adopției). Este important să discutați cu copilul despre sosirea noii persoane în casă. Chiar dacă copilul mai mare este foarte mic și pare să nu înțeleagă anumite concepte, este util să audă numele viitorului lor frate sau soră și să se pregătească pentru sosirea acestuia. O altă modalitate de a pregăti copilul este să-l implicați în pregătirea casei, de exemplu, să decoreze camera noului membru al familiei sau să aibă un cuvânt de spus în alegerea numelui.
- Vorbiți cu copilul. Noua situație, așa cum am descris mai sus, implică schimbări în disponibilitatea de timp a părinților. Prin urmare, ar fi benefic ca părinții să aibă o conversație cu copiii lor, ajutându-i să înțeleagă că sosirea fratelui sau surorii nu înseamnă că sunt înlocuiți.
- Evitați comparațiile. Este crucial să evitați orice tip de comparație între frați sau surori. Fiecare copil este unic și diferit de ceilalți, cu caracteristici individuale proprii, și este important ca ei să se simtă și să creadă acest lucru.
- Validați emoțiile pe care copilul le simte. O altă atitudine utilă a părinților este să valideze emoțiile pe care le simte copilul, adică să arate empatie și sprijin față de copilul lor. Prin urmare, este important să-i ascultați pe copii când își exprimă sentimentele, să permiteți dialogul, să nu-i pedepsiți pentru că se simt geloși față de fratele sau sora lor și să nu-i forțați să arate afecțiune atunci când nu simt nevoia.
- Promovați o atmosferă de familie plăcută. Petreceți timp împreună ca familie cât mai mult posibil. Va fi util să faceți activități împreună pe care copilul mai mare le bucura înainte de noua situație.
- Implicați-i în îngrijirea fratelui sau surorii. Poate fi, de asemenea, util să implicați copilul mai mare în unele sarcini legate de îngrijirea copilului mai mic, cum ar fi ajutarea la baie, alegerea hainelor, schimbarea scutecelor, sub supravegherea părinților. Cu toate acestea, nu este recomandabil ca copilul mai mare să aibă responsabilități excesive din cauza vârstei și stadiului lor de dezvoltare.
- Nu arătați preferințe. Un mod de a intensifica gelozia între frați sau surori este atunci când ambii părinți sau unul dintre ei arată favoritism față de unul dintre copii, în acest caz, favoritism față de noul frate sau soră. În multe cazuri, aceste preferințe sunt inconștiente, dar este important ca părinții să fie conștienți de ele și să încerce să le evite.
- Evitați, pe cât posibil, schimbările semnificative în structura familiei. Deși, în unele cazuri, nu este posibil să evitați anumite schimbări, este recomandabil să nu coincideți sosirea noului membru al familiei cu alte evenimente semnificative, precum schimbarea școlii sau a casei.
- Petreceți timp cu copilul mai mare. Cu toate că copilul mai mic va avea nevoie de multă atenție din partea părinților, va fi foarte benefic să dedicați timp, uneori singuri, copilului mai mare. Acest lucru înseamnă că, în anumite momente, ei pot beneficia de toată atenția părinților.
- Informați alți membri ai familiei și prietenii cu privire la situația copilului mai mare. Este benefic să le explicați altor membri ai familiei și prietenilor situația prin care trece copilul mai mare, astfel încât aceștia să poată acorda atenție ambilor copii în timpul vizitelor sau evenimentelor.
- Arătați avantajele de a avea un frate sau soră mai mic. Ajutați copilul să înțeleagă că vor putea să se joace cu fratele sau sora lor și să aibă companie. În plus, li se pot enumera beneficiile de a avea un frate sau soră mai mic, cum ar fi faptul că au pe cineva cu care să crească și să împărtășească experiențe.
Concluzie
Sindromul prințului detronat poate fi o reacție naturală a copiilor mai mari la schimbările din dinamica familială. Cu toate acestea, părinții și îngrijitorii pot juca un rol important în atenuarea acestor sentimente de gelozie și disconfort, folosind abordări constructive, comunicare și implicare activă pentru a ajuta copiii să facă tranziția către noua dinamică familială cât mai lin și sănătos posibil.
